
Dragonul pe care l-am uitat
De cinci sute de ani, Genevieve trăiește fără să-și amintească ce a pierdut și fără ca nimeni să o poată răni. Când preotul Corin o trimite pe muntele Hollowmere să întărească sigiliul unui dragon, sărutul ei are efectul opus: creatura se trezește și îi lasă prima rană după secole de amorțeală. Pentru Genevieve, asta înseamnă că a găsit, în sfârșit, pe cineva capabil să-i pună capăt vieții. Pentru Azriel, femeia din fața lui este cea care l-a trădat și l-a închis în gheață. Ea promite să-l ascundă de Imperiu până la luna plină, iar el acceptă să-i îndeplinească dorința după ce își recapătă puterile. Dar apropierea lor trezește o dorință pe care niciunul nu o poate stăpâni și frânturi dintr-un trecut pe care numai unul dintre ei și-l amintește. Iar clopoțeii lui Corin încep să sune tot mai aproape de turnul ei.
